O zi de relaxare la Cota 2000 (Cabana Miorita)

Pe drum spre Sinaia

Pe drum spre Sinaia

Sambata seara! Dupa o saptamana de ploi mai mult sau mai putin scurte si reci, stau si ma intreb cum sa-mi petrec duminica. Imi vine ideea, in urma studierii prognozei meteo, sa fac un drum la munte. Nici una, nici doua, ma pun pe dat telefoane, strang “omenirea” si stabilim ca duminica dimineata sa “ridicam ancora” catre Cota 2000. Zis si facut! La ora 6, eram cu totii in masina, echipati de munte si dor de duca. Surprinzator, am iesit din Bucuresti destul de repede, traficul fiind nesemnificativ in zori de zi.

Drumul s-a desfasurat fara peripetii, asa incat parcam nestingheriti la Cota 1400

Pe drum spre Sinaia

Pe drum spre Sinaia

si ne pregatim sufleteste pentru un urcus de aproximativ 2 ore. Bocancii in picioare, apa la indemana, o gura de aer curat si… “pe aici iti e drumul”. Trecem de releele de la Cota 1450, Cota 1500 si intram in padure. Masivul Bucegi ne primeste prietenos in lumina razelor de soare ale diminetii. Bucurosi de vreme buna, prindem curaj si inaintam pe culmile inverzite ale muntelui. Intram in padure si urcam printre brazi si stanci pe marcaj banda rosie pana in apropiere de Stana Tarle aflata la 1600 m altitudine. Ne oprim pentru cateva poze si un spirit de gluma si mergem mai departe catre primele petice de zapada. Bineinteles, nu se putea sa nu ne oprim sa ne racim putin mainile cu zapada tarzie de mai.

Pe drum spre Sinaia

Pe drum spre Sinaia

Poze peste poze, toporasi si branduse vinetele ne insotesc catre punctul terminus al calatoriei acompaniate de nori pufosi si de razele domoale ale soarelui. Ajungem la intersectia traseelor Cabana Valea Dorului – Cabana Miorita (Cota 2000) si prindem traseul de coasta pe marcaj banda galbena, bucurosi ca mai avem aproximativ 20 de minute pana la cabana. Urcam ultima bucatica de drum si ni se deschide privirilor splendoarea oferita de Muntele Furnica. Bineinteles, suntem intampinati, chiar la intrarea in cabana de un ciobanesc mioritic de toata frumusetea.

Cabana, exact asa cum o stiam, bar jos cu sala de biliard, tenis de masa si fosball,

Pe drum spre Cabana Miorita

Pe drum spre Cabana Miorita

iar la etaj, doua saloane de servire a mesei, unul pentru fumatori si altul pentru nefumatori. Fiind viciosi, ne “garam” in cel pentru fumatori si comandam cate ceva d’ale gurii. Norii incep sa se adune pe cer, usor, usor si incepem sa ne punem intrebari referitoare la vremea pe care o sa coboram inapoi. Intr-un final, renuntam la a ne face probleme legate de ploaie si savuram delicatesele oferite. Ciorba de vacuta si ceafa de porc asortata cu salata de muraturi fac deliciul papilelor gustative si uitam complet de vremea de afara.

Branduse

Branduse

Zabovim aproximativ o ora si jumatate, poate doua, apoi multumim gazdei si ne punem inapoi pe drumul de coborare, cu o usoara teama de stropi de ploaie. Coborarea a durat aproximativ o ora si jumatate si s-a desfasurat in conditii normale, fara pic de ploaie sau alte evenimente neprevazute.

Ne urcam in masina si pornim inapoi spre Bucuresti incantati ca am petrecut o duminica mai mult decat placuta si fara evenimente neprevazute.

Pentru cei care iubesc muntele si aerul curat, Cabana Miorita este la aproximativ 4 ore de mers de Bucuresti, timp ce inglobeaza atat drumul facut cu masina cat si cel de urcare pe jos de la Cota 1400 la Cota 2000.

GALERIE FOTO

Advertisements
Gallery | This entry was posted in judetul Prahova and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s