3 zile la Pensiunea Poiana Caprioarelor, azi descoperim localitatea Moisei

Valtoarea de la nea Vasile "moraru'"

Valtoarea de la nea Vasile “moraru'”

Primele raze ale soarelui isi fac simtita prezenta. Usor, usor, ne trezim cu gandul la cafea si intrebari referitoare la vreme. La o prima geana de lumina cerul pare destul de cenusiu, semn de ninsoare sau ploaie mocaneasca. Putin contrariati ca vremea nu tine cu noi, ne urnim catre restaurant pentru o ceasca de cafea si o vorba cu proprietarul pensiunii. Aflam ca pe seara se va tine o petrecere la pensiune si ca suntem invitati sa gustam din mancarurile preparate pentru eveniment. Suntem indrumati catre Moara lui Vasile, monumentul de la Moisei si casa memoriala Martirii de la Moisei. Din vorba in vorba se face de ora 9 si ne hotaram sa incepem explorarea localitatii.

Ne urcam in masina si … p’aici ti-e drumul! Dupa ce coboram de la

Moara lui Vasile

Moara lui Vasile

pensiune, imediat inainte de iesirea in drumul national, o casa mandra ne intampina pe partea stanga, Moara lui Vasile. In curte plin de constructii din lemn sculptate chiar de Vasile “morarul”, aflam ulterior ca este un hobby al sau si ca peste tot in curte si in casa sunt obiecte sculptate din lemn. Impresionante sunt cele doua valtori de la intrarea in curte si moara cu apa, perfect functionale si in momentul de fata. Facem cunostinta cu nea Vasile care ne introduce in atmosfera traditionala prin povestile si explicatiile molcome. Asadar, ni se dezvaluie originea valtorilor cu o vechime de aproximativ 70 de ani, valtori pline de mochete, covoare si cergi puse la spalat si clatit ca, deh … doar se apropie Pastele si toata lumea are de spalat si dereticat prin casa. Facem cateva poze, multumim pentru explicatii si ne indreptam catre monumentul de la Moisei bucurosi ca cerul isi “deschide ochii” si lasa soarele sa straluceasca.

Monumentul de la Moisei

Monumentul de la Moisei

Iesim in drumul national si apucam catre Borsa. Aproape de iesire, pe partea dreapta se ridica falnic monumentul.

La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate in retragere pe Valea Izei au omorat 29 de romani in doua case de lemn de la periferia comunei Moisei, pe drumul principal ce duce spre Borsa. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au ramas in viata. Cei doi supravietuitori sunt Vasile Petrean, originar din comuna clujeana Palatca, si Vasile Ivascu, care ulterior a innebunit partial. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din judetul Mures, 3 din judetul Cluj si 4 din judetul Maramures. Acesti tarani ardeleni erau internati in lagarele de munca din orasul Viseu de Sus, fiind acuzati de “tradare de patrie”, de patriotism romanesc ori partizanat. In conditiile inaintarii fortelor militare aliate, cei mai multi dintre cei incorporati in unitati de munca obligatorie au dezertat, incercand sa treaca linia frontului si sa se intoarca in localitatile de domiciliu. Unii au reusit, altii, intre care si cei ucisi la Moisei, au fost prinsi de jandarmii unguri de front si dusi intr-un lagar improvizat in casa unui evreu transilvanean deportat

Casa Memoriala

Casa Memoriala

in lagarele de exterminare naziste.

In ziua de sambata, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagarul de la Viseu de Sus au fost urcati de militari unguri intr-un camion si transportati la Moisei, comuna fiind in prealabil complet evacuata de locuitori. 12 dintre ei au fost inchisi intr-o casuta de lemn, fiind impuscati de catre soldatii maghiari, care trageau prin geamuri si usa. In continuare au fost ucisi si ceilalti romani. Masacrul s-a intamplat pe la orele 15, in aceeasi noapte, militarii incendiind satul si arzand circa 300 de case. Cadavrele intrate deja in putrefactie, au fost ingropate la doua saptamani dupa comiterea masacrului, cand localnicii au revenit la gospodariile lor. Deasupra gropii comune s-a inaltat o troita de lemn, inlocuita dupa cativa ani de un obelisc din piatra.

Cele 44 de trepte

Cele 44 de trepte

In anul 1983 cele doua locuinte in care s-au savarsit crimele au fost transformate in case memoriale, muzee deschise publicului larg, iar in amintirea martirilor a fost ridicat un ansamblu memorial. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatra – 2 chipuri omenesti si 10 masti traditionale maramuresene – fiind realizat de sculptorul maramuresan Gheza Vida.

Profesorul moiseian Gheorghe Coman relateaza in cartea Pe urmele eroilor de la Moisei o intalnire memorabila cu Vida Gheza, petrecuta in anul 1975:

„Am continuat drumul spre Baia-Mare, judetul Maramures, pentru o intalnire cu marele sculptor Vida Gheza, care a daltuit cele 12 statuete din lemn si apoi din piatra. Pe traseu s-au facut filmari cu expeditionarii, cu diferite aspecte frumoase din natura. Ajunsi la Baia-Mare, la locuinta lui Vida Gheza, am sunat, s-a deschis usa si a aparut sotia maestrului, care ne-a comunicat ca nu putem sta de vorba cu maestrul fara aprobarea Comitetului Judetean de Partid, intrucat Vida era deputat in Marea Adunare Nationala si membru al

In casa memoriala

In casa memoriala

Comitetului Central al Partidului si ca nu are voie sa se filmeze fara aprobari. Am mers la Comitetul Judetean si am primit aprobarea de trebuinta. Am fost invitati in casa, apoi in gradina, unde a stat de vorba cu noi. Dansul ne-a felicitat pentru actiunea inceputa, actiune care va contribui la scoaterea adevarului privind crimele de la Moisei. Ca se vor cunoaste cei care au fost impuscati.

“Maestre, a inceput cronicarul Coman Valean Cozacu, i-ati cunoscut pe acei oameni impuscati?” “Mai, coconi, eu nu i-am cunoscut, pe atunci eu eram in Franta. Figurile lor sunt niste masti populare, care au primit cate un nume, dar scriitorul Pop Simion le-a numit niste fastuoase si laice table de legi. Parca aud tasnind din stalpii-masca, din stalpii flacari, din stalpii rug. cele zece glasuri, psalmodiind ca intr-un cor antic de barbati motivele impotrivirii noastre fata de cel ce ne calca fruntariile cotropind:

Vedere de la monument

Vedere de la monument

Intaia masca: sa nu se mai traga in oameni nevinovati! A doua masca: sa nu se mai prade granele din hambare si fructele din pomi! A treia masca: sa nu mai fie aruncati feciorii in razboaie! A patra masca: sa nu mai fie inchisa lumea in tarcuri! A cincea masca: sa nu se mai ia vitele din batatura! A sasea masca: sa nu mai fie pangarite fiicele omului! A saptea masca: sa nu mai fie spurcat meleagul cu transee, sarma ghimpata si icre ale mortii! A opta masca: sa nu mai piara oameni, in dorul lor de libertate, pe drumurile instrainarii! A noua masca: sa nu se mai dea foc caselor! A zecea masca: sa nu mai existe lagare ale mortii!

Astfel se auzea noul glas al monumentului dedicat tragediei celor douazeci si noua de eroi de la Moisei. Am vizitat atelierul de sculptura, sera cu cele peste 1200 de specii de cactusi

Mastile de piatra

Mastile de piatra

si oistile cu bufnite.

Intrebat de ce si-a ales cultivarea cactusilor, Vida Gheza a raspuns ca in ei vede figuri, il inspira in creatiile sale. Inainte de plecare expeditionarul Coman Gheorghe l-a intrebat: “De ce ati pus 44 de trepte la monument?” “Cele 44 de trepte semnifica anul cand au fost impuscati cei 29 de romani.” Ne-am despartit cu multe regrete, intrucat batranul sculptor era un mare povestitor in grai maramuresean, om glumet, cu care nu te puteai plictisi.“

Incarcati de istorie si tragedia evenimentelor petrecute, ne urcam tacuti in masina si ne indreptam catre pensiunea Poiana Caprioarelor. Abia de am scos cateva cuvinte pana sa intram in casa. Caldura si ospitalitatea cu care am fost intampinati a inceput sa ne scoata incet, incet din starea in care intrasem.

Preparate din ferma proprie

Preparate din ferma proprie

Am mancat de pranz si am iesit la o plimbare prin Muntii Rodnei, hotarati sa mai facem cateva fotografii si apoi sa ne odihnim putin pentru ca, asa cum am amintit, pe seara se prefigura o petrecere.

Se face de ora 16 si coboram in restaurant, unde preparatele troneaza pe masa sub forma unui bufet suedez. Persoanele responsabile cu bucataria s-au intrecut pe ele in a prepara numai bunatati, fotografiile vorbesc de la sine.

La momentul gratarului am fost martori la pregatirea acestuia pe piatra vulcanica. Nimic nu se compara cu gustul fripturii facuta pe piatra. Avand in vedere ca toata lumea era la gratar, masa s-a mutat in foisor unde la un pahar de horinca si la o vorba

"La botul calului"

“La botul calului”

maramureseana, am ascultat povestile proprietarului pensiunii, un om dintr-o bucata cu mult drag de viata si petrecere. Asa se face ca, masa de seara a fost “la botul calului” cu horinca’ntr-o mana si bucata de carne in cealalta. Incepuse sa bata vantul, dar “medicamentul” numit palinca a contracarat cu brio vitregiile naturii. Seara tarziu, ne-am retras in camera cu promisiunea ca urmatoarea zi sa facem o excursie (off-road)pana sus la stana pe Magura.

GALERIE FOTO

Advertisements
Gallery | This entry was posted in Judetul Maramures and tagged , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to 3 zile la Pensiunea Poiana Caprioarelor, azi descoperim localitatea Moisei

  1. Pingback: Pregatiri de Paste la Pensiunea Poiana Caprioarelor | Turist prin Romania

  2. Pingback: Din dragoste și dor de Maramureș | Turist prin Romania

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s