26 iunie, Ziua drapelului national

© CE/EC Flag of Romania 6/12/2003

© CE/EC
Flag of Romania
6/12/2003

Astazi, 26 iunie, este ziua drapelului national al Romaniei.

Istoria drapelului romanesc recunoscut ca si simbol national porneste cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa. In timpul revolutiei de la 1848, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al natiunii in prima zi a victoriei revolutiei burghezo – democratic (1848 – 1849), 14/26 iunie, cand a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucuresti si promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului national.

Ziua Drapelului National a fost instituita pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, cand Guvernul revolutionar a decretat ca Tricolorul – roșu, galben si albastru – sa reprezinte steagul national al tuturor romanilor.

Aceasta este istoria pe scurt a drapelului national. In spatele lui s-au nascut idei care au inflacarat mintile romanilor, au adunat spiritul si sufletul romanilor pentru a-si apara tara si neamul. Sub drapelul romanesc au fost jertfite inimi si suflete tinere in numele patriei, chiar daca, de multe ori, jertfa lor a slujit unor interese personale sau politice.

Ce inseamna pentru noi, cei ce traim in prezent, acest simbol al natiunii romanesti? Unii romani asociaza drapelul cu nationalismul, altii il leaga de politica, bineinteles, politicienii se folosesc de acest simbol.

Pentru mine, drapelul Romaniei aduna cantecele de arme pe care cei care s-au jertfit le-au cantat mergand catre moarte, aduna culorile surprinse de artistii romani care prin stradania lor au facut Romania mai frumoasa, mai cunoscuta si mai iubita, aduna misterul ce salasluieste printre crengile brazilor, cerul plin de stele al noptilor de vara, falnicii munti care iti taie respiratia, agitatia apelor grabite de munte si curgerea lina a apelor de ses, lanurile si viile care imping orizontul. Drapelul Romaniei aduna inimile celor care s-au numit si se numesc romani: ingineri, scriitori, sportivi, artisti, iubitori de frumos, aduna inimile curate ale celor ce se vor naste aici, langa noi, cei traitori in Romania.

Cu dragoste, impartasesc cu voi un fragment din “Sufletul Neamului Nostru – Calitati bune si defecte (1910)”, cuvinte scrise de unul din scriitorii mei preferati: filozoful, sociologul, academicianul Constantin Radulescu-Motru:

“Daca pe seama unui neam ar fi sa punem toate calitatile bune si toate defectele pe care le prezinta acei care il constituie, si nu numai acei din prezent, ci si acei din trecut, caci drept este ca toti acestia constituie laolalta un neam, atunci sufletul neamului nostru ar fi cel mai variat mosaic, din cate se pot imagina. Nu este calitate buna, care sa nu fi impodobit vreodata sufletul unui Roman, precum nu este defect care sa nu fi fost sau sa nu fie cand si cand in acelasi suflet: totalizarea calitatilor si defectelor ar fi o impeticarire fara de sfarsit. (…) Sufletul neamului nostru s-a format ca o rezultanta din sufletele Romanilor, care au trait si traiesc; el isi are firea sa proprie, pe care o putem explica din sufletele Romanilor, dar pe care nu o putem confunda cu firea vreaunuia dintre acestia. El este in fiecare dintre noi, si cu toate acestea este in afara de noi: noi ii imprumutam viata organic, el ne da continuitatea si durata istorica; el este chipul in care ne intrupam in ochii altor neamuri.”

Advertisements
Gallery | This entry was posted in Romania and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s