Zi de vara fara nor si soare din plin! Hotarati sa razbatem prin arsita verii, plecam din Baia Mare si apucam  hotarati drumul Gutinului spre Sighetul Marmatiei, ca apoi sa ne delectam cu epitafurile din Cimitirul Vesel de la Sapanta.

Iesim din Baia Mare si incepem sa urcam usor. Pe partea dreapta se deschide complexul Mogosa, trecem pe langa el bucurandu-ne de privelistea oferita de muntii Gutai si de racoarea ce ne inconjoara. Mai urcam putin si ajungem la Hanul Pintea Viteazul. Facem un mic popas pentru ceva poze si ii “dam bice” mai departe pentru ca avem drum destul de lung de mers. Desi pe harta pare aproape, Gutinul se trece destul de greu si nici drumul pana la Sighet nu exceleaza in “bunatate”. Iata deci, ca dupa 2 ore de strabatut drumurile patriei ajungem si la obiectivul final, Cimitirul Vesel de la Sapanta.

Sapanta ne intampina vesela si aglomerata. La momentul ajungerii noastre acolo biserica era in constructie fiind foarte posibil ca la momentul actual sa fie terminata. Autocare pline, turisti peste tot si nelipsitele tarabe cu obiecte hand-made te imbie la achizitionarea de suveniruri.

Cimitirul Vesel, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate si picturile naive reprezentand scene din viata si ocupatia persoanelor inhumate. Pe unele cruci exista chiar versuri in care sunt amintite, deseori cu nuante umoristice, persoanele respective. Unicitatea lui este recunoscuta la nivel mondial fiind vizitat de turisti din toate colturile lumii.

DSC_2958 copy

Ineditul acestui cimitir este diferentierea fata de cultura populara, care considera moartea ca un eveniment trist. S-a facut ipoteza ca Stan Ioan Patras s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densusianu incoace, se preda ca socoteau moartea ca un eveniment vesel. Ce este sigur atestat, este ca in anul 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Ritiu, care era si profesor de romana si latina, Stan Ioan Patras a realizat partea verticala a crucilor ceva mai lata, cu loc pentru epitaf. Din 1935 dateaza primul epitaf, iar din anii 1960 incoace, intreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu in aer liber de natura unica si o atractie turistica.

Unele cruci sunt pictate pe ambele parti. Pe o parte este plasata o descriere a vietii celui ingropat, iar pe cealalta, o descriere a motivului mortii. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greseli de ortografie si variante arhaice de scriere.

Pe crucea lui Stan Ioan Patras, fondatorul cimitirului, sunt scrise urmatoarele:

DSC_2937 copy

De cu tinar copilas

Io am fost Stan Ion Patras
Sa ma ascultat oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni

Cite zile am trait
Rau la nime n-am dorit
Dar bine cit-am putut
Orisicine mia cerut

Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea

 

Vestita Cruce cu soacra:

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea.
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea